Ultima mea întâlnire cu Marioara Murărescu a fost la Cerbul de Aur,
am vorbit mult atunci şi chiar am primit sfaturi de la dânsa,s-a purtat atât de firesc
şi simplu încât m-a intimidat.
Mi-a amintit că am o piesă care îi place , atunci am înteles că ea ascultase piese
din repertoriul meu şi am fredonat piesa de care spunea ea.
Azi mi-am amintit de aceea convorbire şi la ultimul ei drum am fredonat aceeaşi piesă.
Marie cu păr pe frunte,
fata neichii de la munte ,
cu poalele înălbite ,
să te ţină neica minte.
Dedic această melodie doamnei cântecului şi tradiţiilor româneşti.
"Dumnezeu să o ierte şi să o odihnească pe draga mea Marioara Murarescu"